Tara pupa

In data de 14 octombrie 2011 (am ramas fara net tot weekendul) a avut loc marea adunare anuala a lingailor de moaste la Iasi.

  Mii de credinciosi s-au adunat cu mic, cu mare la racla sfintei Cuvioase Parascheva pentru a se ruga si a saruta moastele sfintei. Apoi crestinii au fost primiti la masa unde au servit produse traditionale romanesti. La intrarea in biserica a fost mare imbulzeala, fiecare incercand sa atinga si sa se roage la osemintele Sfintei Cuvioase Parascheva.

 Cu alte cuvinte, o turma de mosi si babe (unii cu nepotii dupa ei), au luat cu asalt biserica disturband linistea tuturor nefericitilor care locuiesc prin jur. Babele au tipat si s-au calcat in picioare ca intr-un final sa ajunga sa linga niste oase parfumate. Apoi s-au apucat sa bage la sarmale in ei de parca nu mai vazusera mancare niciodata. Intr-o zi o hoarda de mosi si babe cu cablu tv gratuit au mancat destula mancare cat ar hrani juma’ din Somalia pe doi ani. Iasi, un oras candva destul de normal s-a transformat intr-o scena ca-n Cannibal Holocaust, doar ca era mai de graba Zombie Holocaust (daca o exista filmul). Pe langa faptul ca majoritatea aratau de parca au fost deshumati recent, la minunatul eveniment au participat doua categorii de pensionari:

1. babe cu aspect de mortaciune autentica (virgula) care se dezintegrau daca le impingeai putin, dar atat de hotarate sa ajunga la oase incat tipau, jeleau, urlau, orice altceva decat sa astepte civilizat la coada.
2. babe de mimim 100 de kile care nu apeleaza la trucuri de genul „tipat”, „jelit”, „blestemat”, ci trec peste tot ce le sta in cale. Calca lumea in picioare la propriu, unele specimene prezinta abilitatea de a sufoca un om prin mirosul de transpiratie si ciorba veche.

  In definitiv a fost naspa si tot Iasul a mirosit a transpiratie de babe.

  Desi moastele stau aici tot anul sunt bagate in seama doar in aceasta data glorioasa. Si daca tot am dat party de ziua lu’ tanti Parascheva, party implicand sarmale, inghetata si maicute dansand la bara in timp ce Popa Vasile remixa Prohodul (OK, am inventat eu partea cu inghetata, ca sa fie mai interesant, dar restul e 100% *tru*), ar fi trebuit sa avem si un tort mare pe care sa scrie „HEPI BARZDEI” si sa-i cantam Multi ani Traiasca. Ca sa-l parafrazez pe var-miu care intreba de ce Iisus nu-si serbeaza ziua ca orice alt copil. My cousin is a genius, I know.