Feel the power of the great nuclear penguin, bitch!

 Status pus intr-un moment de maxima plictiseala. Primul status pe anul asta. Nici cel de anul trecut nu era mai inteligent, da' ma rog. Asta face romanul cand se plictiseste, scrie statusuri. Doar ca mie mi se rupe-n 14, (67) de mesingiăr si intru doar ca sa-mi iau temele. Si deci, bitch, am status. Iti place, bitch? Sigur ca-ti place, fiindca iti plac pinguinii. Asa-i, bitch?
  Si, pe langa asta, mi-a venit sa scriu pe minunatia mea de blog despre feluritele moade de a se imbraca ale oamenilor. Adica despre alea tampite, de sigur.
  Mai de unazi vazui pe strada o gagica imbracata in toale de firma. Se vedea ca-s de firma, nu doar de la eticheta de la geaca ce-i atarna pe spate. Faza e ca arata de zici ca merge la cersit langa biserica si si-a luat cele mai urate haine pe care si le avea. Stilul vestimentar al don'soarei, claie peste gramada, manusi lungi fara degete peste hanorac cu fermoarul inchis la 'sto putin jos, pantaloni cu doua numere mai mari si caciula cu ciucuri ca la tara la strabunica peste gluga, nu se deosebea cu nimic de toalele cu care se imbraca aurolacii ca sa impresioneze toti fraierii care le dau bani de bautura, desi n-ar merita decat un sut intre picioare.
V-as pune si poze dar nu gasesc pe net. Am cautat si "moda pustoaice fara viitor 2011" si tot nimic. Ma rog, ati inteles ideea.
  La fel si cu restul stilurilor handicapate: De ce dracu te mai imbraci de firma daca tot arati ca un cersetor retardat cu scolioza?

  Pe duduia o insotea un "feişăn gai" adica un poponar. Dar nu felul romanesc de poponar, cu tricou roz cu doua numere mai mici si ceafa lata, ci un fel special de poponar. Poponar feişăn, cum ar veni, ceva de genul:

Am dat sarci pe Google "moda gay 2011" si am gasit asta.

Eh, nu-i misto, maica? Si mai avea si niste ochelari d-aia de hipster. Frumos, maica, frumos. Poate oi fi imbatranit eu, dar para-se ca genul asta de Twillight fag e apreciat si iubit de gagici. Nu asa se face, maica...




  Si era sa uit, la multi ani daca va cheama Andrei, Andreea, Adrian, Adriana, Viorica, Mariela, James Vasile. Nu va urez nimic si nici nu-mi pasa de voi, decat de cei cu numele James Vasile care ar trebui sa se gandeasca serios la schimbarea numelui sau sinucidere. Jumate din clasa mea se cheama Andreea. Si toate sunt pitipoance. Cum vin la scoala primul lucru : "Muah, muah, la multzi ani fatha!!" si-si etaleaza cadourile de firma. Eu, cel putin, ma uit la ele ca un copil autist fiindca mi-e lene sa le spun sa se duca dracu. Si totusi ma-ntreb de unde au astea bani sa-si ia cadouri toata ziua cand eu tre' sa muncesc dua saptamani zilnic sa-mi iau o geaca. Ma rog, oricum imi imaginez ca sunt cumparate din piata la 2 lei. In caz ca v-ar interesa, dar cum nu va intereseaza v-ati obosit ochii degeaba.

Spitalele patriei noastre

S-a facut o luna de cand n-am scris ceva pe chestia asta electronica, si chiar ma enerveaza ca tre' sa incep fiecare post plangandu-ma ca n-am mai scris de cand a murit bunica si Hitler inca gaza evrei da' mi-e lene sa gasesc alta introducere.
  Soooo, pula. Am fost la spital. Nu ca sa sperii gravidele si sa ard copchiii din incubator. Nici nu mai tin minte exact ce aveam. Ceva la ficat, oricum la cate a indurat, cati Hristosi / Pasti / Cruci / Sfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu am futut pana acum figurat, atatea sfintenii mi-ar fi futut el la patrat. Aaa, si daca ma asezam pe partea dreapat a patului se rasturna. Si daca in ma loveam la mana ma lua cu lesin pentru ca oligofrena aia de rapandula expirata care-si zice asistenta mi-a facut un vaccin cu dracu stie ce.
 In rest, numai tigani p-acolo, probabil pentru ca era mai bine ca la ei acasa.
  Cel mai misto (si probabil singurul moment misto) era cand blocam tiganii in saloane. Adica erau sali d-alea mari care veneau in prelungirea holului si unde te duceai ca tot omul sa fumezi o cafea, sa bei o tigara, sa tragi o laba in spatele caloriferului. Usa, care era cu magnet, se deschidea doar cu anumite cartele, cum s-or mai numi si alea, cu alte cuvinte, doar medicii puteau deschide usa cu pricina. La 10-11 noaptea cand se strangeau tiganii sa sparga seminte puneau monede de 10 bani la usa ca sa nu se mai blocheze. Atunci, eu, ca un copchil linistit si inteligent, dupa ce-mi terminam cafeaua de la automat, mai fierbinte ca pula lui Satan dupa ce si-a tinut-o juma' de ora in cuptorul cu microunde fiindca a pierdut la pariu cu Arhangelul Mihail, ies si iau banii, blocand puradeii pe hol. De specificat ca pe la ora aia nu mai trecea nici dracu p-acolo.
   Aaasa, si am picat in salon cu una care putea a transpiratie de la 15 posti si cu una care asculta manele si dance pe telefon la maxim. Asistenta a scapat vreo doua siringi pe jos pana sa apuce sa-mi faca un nenorocit de vaccin, si pe langa vena.
 Pe paznici ii durea fix in pula de cine intra si iese, mai ales daca aveai tate si ochii cat de cat egali. Astfel, dispaream o ora dupa vizita medicului la o bere la cea mai apropiata bodega cu tipul din salonul vecin.
 Sooo... Yeah.
Best conclusion ever.

Cica tre' sa pun o melodie care sa se potriveasca. Asta nu se potriveste, da' o ascult acum si mi-e lene sa gasesc una care sa mearga. Apropo,stiati ca a fost filmat in Romanica noastra?

Obligatory title is obligatory

Adica au venit saptamana trecuta sau acum doua saptamani (am uitat, fuck that shit). Era un mos care pe langa ca i-au trebuit 10 minute sa citeasca o intrebare de 3 cuvinte  bifa ce-i vroiau rinichii. Intrebarile au fost nemaipomenit de handicapate. Ma intreaba "Cine-i capul familiei?" "Nene, daca am spus ca locuiesc singura, cine ati vrea sa fie capul familiei? Pisica?" La religie m-a trecut crestin ortodox, desi i-am spus clar ca sunt adepta lui Nyan Cat (N-am turbat si nu-mi fac secta, stati linistiti.). Mai avea putin si ma intreba de cate ori pe zi trag apa la buda. Trecand peste intrebarile geni(t)ale si alte prostii romanesti m-am intalnit cu Andi, colegul cu care am fost "best frends patruevar" intr-a 6-a, la noi prietenia manifestandu-se prin furatul adidasilor si bataia cu tot ce ne cade-n mana. Eeeh, copchii cuminti.

 A da, si acum Romania si-a gasit latura creativa si dragostea pentru arta, ca dovada avem la activ doua show-uri mai mult sau mai putin stupide, unde vin toti afonii si fetitele cu fundite sa creeze cacareze muzicale, jurizati de unii mai netalentati ca ei. Acum juma' de ora la X Factor unul viola fara mila Don't stop me now. From now I've lost all hope in humanity.

 Am ajuns la momentul in care realizez ca mintea mea nu mai poate caca nimic. Sorry, enough for today. Ma duc sa- mi fur adidasii cu Andi.

Tara pupa

In data de 14 octombrie 2011 (am ramas fara net tot weekendul) a avut loc marea adunare anuala a lingailor de moaste la Iasi.

  Mii de credinciosi s-au adunat cu mic, cu mare la racla sfintei Cuvioase Parascheva pentru a se ruga si a saruta moastele sfintei. Apoi crestinii au fost primiti la masa unde au servit produse traditionale romanesti. La intrarea in biserica a fost mare imbulzeala, fiecare incercand sa atinga si sa se roage la osemintele Sfintei Cuvioase Parascheva.

 Cu alte cuvinte, o turma de mosi si babe (unii cu nepotii dupa ei), au luat cu asalt biserica disturband linistea tuturor nefericitilor care locuiesc prin jur. Babele au tipat si s-au calcat in picioare ca intr-un final sa ajunga sa linga niste oase parfumate. Apoi s-au apucat sa bage la sarmale in ei de parca nu mai vazusera mancare niciodata. Intr-o zi o hoarda de mosi si babe cu cablu tv gratuit au mancat destula mancare cat ar hrani juma’ din Somalia pe doi ani. Iasi, un oras candva destul de normal s-a transformat intr-o scena ca-n Cannibal Holocaust, doar ca era mai de graba Zombie Holocaust (daca o exista filmul). Pe langa faptul ca majoritatea aratau de parca au fost deshumati recent, la minunatul eveniment au participat doua categorii de pensionari:

1. babe cu aspect de mortaciune autentica (virgula) care se dezintegrau daca le impingeai putin, dar atat de hotarate sa ajunga la oase incat tipau, jeleau, urlau, orice altceva decat sa astepte civilizat la coada.
2. babe de mimim 100 de kile care nu apeleaza la trucuri de genul „tipat”, „jelit”, „blestemat”, ci trec peste tot ce le sta in cale. Calca lumea in picioare la propriu, unele specimene prezinta abilitatea de a sufoca un om prin mirosul de transpiratie si ciorba veche.

  In definitiv a fost naspa si tot Iasul a mirosit a transpiratie de babe.

  Desi moastele stau aici tot anul sunt bagate in seama doar in aceasta data glorioasa. Si daca tot am dat party de ziua lu’ tanti Parascheva, party implicand sarmale, inghetata si maicute dansand la bara in timp ce Popa Vasile remixa Prohodul (OK, am inventat eu partea cu inghetata, ca sa fie mai interesant, dar restul e 100% *tru*), ar fi trebuit sa avem si un tort mare pe care sa scrie „HEPI BARZDEI” si sa-i cantam Multi ani Traiasca. Ca sa-l parafrazez pe var-miu care intreba de ce Iisus nu-si serbeaza ziua ca orice alt copil. My cousin is a genius, I know.

Life is full of shit and we are full of life

 Avand in vedere ca ziua glorioasa de 10 octombrie 2011, am facut un efort si m-am tarat pana la calculator ca sa scriu o chestie despre minunatele specimene feminine ce populeaza mirifica noastra tarisoara si poarta numele de pitipoance ma asteptam sa nu mai dau pe blog cu saptamanile, invocand lenea, temele, scoala si abilitatea mea impresionanta de a scrie o fraza lunga de 5 randuri si neinteresanta (paranteza ca sa fac exact 5 randuri)

 Si totusi m-a gadilat la rinichi sa scriu despre ceva. Habar n-am ce, da' vreau sa scriu ceva.Para-se ca scoala a violat si ucis cu sange rece ultimele farame de inspiratie ce mi-au ramas. Pana la urma nu-mi trebuie inspiratie. O sa scriu pana o sa ma doara mainile si inspiratia  o sa vina pe parcurs, sau ceva in genul spunea Eliade in "Cosmarul copilariei mele", cunoscut mai mult sub numele de "Romanul adolescentului miop". Whatever.

  Life is full of shit and we are full of life. Ador fraza asta. E un fel de rasu'-plansu'. Si daca tot am dat-o in proza emotionanta si plina de simtire, precum compunerile pseudo- intelectuale pe care incercam sa le facem toti la colegiu, unora le iesea si primeau un 10 pentru adancimea gandurilor (care de fapt se rezumau la cum sa faca nonsensurile sa para ca au sens), sau ramaneau la stadiul de compuneri scolaresti, ce raman date uitarii prin intunecimile gunoiului sau ale beciului dupa terminarea anului,  vreau sa vorbesc despre persoana mea, despre care n-am scris prea mult in alte posturi.

  Deci, sa incepem:

  Eu, creatura care scrie, ma numesc Cosmina, alias Trinitas, Trini, Satanista (in viziunea colegilor mei manelisti) sau cum o-ti vrea sa-mi spuneti. Sunt clasa a XI-a la un liceu din Iasi, dracu' stie care. Eu este un plod inteligent care stie sa se scrie frumos si korekt, mancatias. Si urasc prostia. Chestia aia enervanta care duce la tot ce e naspa in lume si care e aparent incurabila. Urasc pipitele cu ruj turbat pe botul de 15 ori mai mare decat creierul si fustele confectionate din tot atata material cat imi trebuie mie sa-mi fac sosete. Urasc manelele, care para-se ca au patruns peste tot, si desi imi duc traiul frecventand un liceu mai mult decat bun tot n-am scapat de colegii manelisti. Urasc ignoranta, mai ales combinata cu manelele si prostia (pleonasm, stiu) atat de mult incat am tratat un coleg cu un pumn ca-n Dragonball- Z bine plasat in coaste, nu intrebati de ce. De ascultat ascult rock cam de prin clasa a 2-a sau a 3-a, de cand o colega mi-a dar Don ‘t Cry prin Bluetooth si de atunci a ramas printre melodiile mele de suflet. Iar in prezent colega respectiva stie doar doua melodii de la Guns n’ Roses, una dintre ele fiind Livin’ on a Prayer.

  Momentan ma chinuie talentul si-mi strofoc neuronii ca sa fac o postare lunga si cat de cat interesanta. Pe viitor cred ca n-o sa ma mai chinui atat de mult sa scriu cat o sa va chinui pe voi cu anti-talentul meu la chitara mea antica, cu 6 corzi din 7 seturi.

 Ma rog, cred ca am scris destul. Mai marim putin fontul, bagam melodie.

 Perfect.

Originea speciilor urbane: pitipoanca

Aaasaaa. N-am mai scris de mult si ar mai trebui sa aberez putin pe-aici. 

 Acum ca se raceste (teoretic, curva asta de vreme o arde o zi pe +30 de grade, a doua zi pe -30) a venit si sezonul in care naparlesc pitipoancele. Adica se face trecerea de la fuste care incep deasupra curului si se termina deasupra curului, bluze cu decolteul pana le buric si cercei atat de mari incat pot sa faca chestia aia cu invartitul cercului in jurul taliei, cum crucea ma-sii s-o numi, la veste de blana si nevastuica strangulata (neaparat alba) de pe cap pe care o numesc caciula.

pitipoanca in prima faza a existentei (cica tre' sa pun multe poze ca sa fac reclama blogului)

   

Si acum va voi tine o prelegere despre acest tip de specimene, pitipoanca de toamna-iarna. 

Aceasta prezinta o mica mare schimbare de caracter, trecand de la fite te copil avortat la o atitudine mai      de graba visatoare si nostalgica. Poate, eventual, sa treaca la un nou curent, pe care nu-l intelege dar odata ce ai intalnit pitipoanca emo, pitipoanca roacarita o sa ai o parere preconceputa despre toti care se incadreaza in stilul abordat de specimenul nostru.

Pitipoanca emo, uneori prezenta si in varianta masculina, e un specimen singuratic. Desi are o fire sociabila, a citit ea pe net ca trebuie sa fie mereu suparata pe viata. De obicei are conflicte cu ma-sa de la cele mai ninsemnate cacaturi, ahem, probleme existentiale in care n-o poate ajuta nimeni si datorita carora e neindreptatita de soarta, cum ar fi, de ce i-a arunca ma-sa posterul cu Tokyo Hotel, cel menit sa acopere poza cu Giastin pe care a scris cu markerul fraza "Te yub3sk <3 <3" sau derivate ale acesteia. Pitipoanca emo poarta haine negre, strimte si procurate de la chineji si are o fascinatie dezgustatoare fata de Hello Kitty, insigne si camasi in patratele. Insa de la talie in jos pitipoanca ramane la fuste inflorate, blugi prin care se vede parul de pe picioare si balerini, de obicei cei mai jegosi pe care i-a gasit prin casa. Principalele ocupatii ale acesteia sunt facutul de poze pentru Feis(to)buci in care face bot in timp ce-si arata venele desenate cu marker in incercarea de a imita o taietura de lama. Exista si specimene mai hardcore, de sigur.

  Trecem de la pitipoanca emo la pitipoanca "visatoare", care, desi nu pare, e si mai salbatica decat pitipoanca emo. Prezinta o fascinatie pentru flori si natura, absolut tot din natura. Aceasta categorie si-a gasit latura artistica si de obicei incepe un blog cu fond roz sau crem si incarligaturi de flori, pe care scrie poezii despre cum moare natura, cum ingalbenesc frunzele, cum de e cerul albastru sau scriu despre iubiri imaginate de ele, drame in dragoste si suferinta dupa un baiat care a lasat-o sau care n-o iubeste. Curios e cum toate poeziile sunt la persoana a II-a singular. Pitipoanca incearca sa introduca cititorul in actiune, sa-l faca sa simta tensiunea emotionala din versuri. De obicei poeziile ei sunt mai incoerente decat Biblia. Desi au ca tema natura, viata, dragostea sincera, dragostea neimpartasita, dragostea de copil (hell yeah), scrierile sale au rolul de a transmite mesaje de imperechere. Adica trebuie doar sa-i complimentezi talentul, sa-i povestesti cum ai descoperit secretele vietii din poeziile ei si pitipoanca isi va deschide automat picioarele, gandindu-se ca a intalnit in sfarsit pe cineva care s-o iubeasca si s-o inteleaga. Poarta pantaloni strimti, bluze cu fundite, inflorituri, cacaturi printre frunze, si paltoane lungi. De preferat toate in culoarea diareei crem, ivory, habar n-am, nu ma descurc sa numesc toate nuantele care intra in compozitia culorii diareei si sunt considerate "feisan".

  Mai exista si pitipoanca (virgula) care ramane la fel de handicapata pe tot parcursul anului, cum dracu s-o mai numi si aia.

Azi ascult: Red Hot Chili Peppers - Californication

Promit sa nu mai pun posturi de umplutura, dar melodia asta e superba si foarte foarte adevarata:

Si deci, cum vi se pare?