Aaasaaa. N-am mai scris de mult si ar mai trebui sa aberez putin pe-aici.
Acum ca se raceste (teoretic, curva asta de vreme o arde o zi pe +30 de grade, a doua zi pe -30) a venit si sezonul in care naparlesc pitipoancele. Adica se face trecerea de la fuste care incep deasupra curului si se termina deasupra curului, bluze cu decolteul pana le buric si cercei atat de mari incat pot sa faca chestia aia cu invartitul cercului in jurul taliei, cum crucea ma-sii s-o numi, la veste de blana si nevastuica strangulata (neaparat alba) de pe cap pe care o numesc caciula.
Si acum va voi tine o prelegere despre acest tip de specimene, pitipoanca de toamna-iarna.
Aceasta prezinta o mica mare schimbare de caracter, trecand de la fite te copil avortat la o atitudine mai de graba visatoare si nostalgica. Poate, eventual, sa treaca la un nou curent, pe care nu-l intelege dar odata ce ai intalnit pitipoanca emo, pitipoanca roacarita o sa ai o parere preconceputa despre toti care se incadreaza in stilul abordat de specimenul nostru.
Pitipoanca emo, uneori prezenta si in varianta masculina, e un specimen singuratic. Desi are o fire sociabila, a citit ea pe net ca trebuie sa fie mereu suparata pe viata. De obicei are conflicte cu ma-sa de la cele mai ninsemnate cacaturi, ahem, probleme existentiale in care n-o poate ajuta nimeni si datorita carora e neindreptatita de soarta, cum ar fi, de ce i-a arunca ma-sa posterul cu Tokyo Hotel, cel menit sa acopere poza cu Giastin pe care a scris cu markerul fraza "Te yub3sk <3 <3" sau derivate ale acesteia. Pitipoanca emo poarta haine negre, strimte si procurate de la chineji si are o fascinatie dezgustatoare fata de Hello Kitty, insigne si camasi in patratele. Insa de la talie in jos pitipoanca ramane la fuste inflorate, blugi prin care se vede parul de pe picioare si balerini, de obicei cei mai jegosi pe care i-a gasit prin casa. Principalele ocupatii ale acesteia sunt facutul de poze pentru Feis(to)buci in care face bot in timp ce-si arata venele desenate cu marker in incercarea de a imita o taietura de lama. Exista si specimene mai hardcore, de sigur.
Trecem de la pitipoanca emo la pitipoanca "visatoare", care, desi nu pare, e si mai salbatica decat pitipoanca emo. Prezinta o fascinatie pentru flori si natura, absolut tot din natura. Aceasta categorie si-a gasit latura artistica si de obicei incepe un blog cu fond roz sau crem si incarligaturi de flori, pe care scrie poezii despre cum moare natura, cum ingalbenesc frunzele, cum de e cerul albastru sau scriu despre iubiri imaginate de ele, drame in dragoste si suferinta dupa un baiat care a lasat-o sau care n-o iubeste. Curios e cum toate poeziile sunt la persoana a II-a singular. Pitipoanca incearca sa introduca cititorul in actiune, sa-l faca sa simta tensiunea emotionala din versuri. De obicei poeziile ei sunt mai incoerente decat Biblia. Desi au ca tema natura, viata, dragostea sincera, dragostea neimpartasita, dragostea de copil (hell yeah), scrierile sale au rolul de a transmite mesaje de imperechere. Adica trebuie doar sa-i complimentezi talentul, sa-i povestesti cum ai descoperit secretele vietii din poeziile ei si pitipoanca isi va deschide automat picioarele, gandindu-se ca a intalnit in sfarsit pe cineva care s-o iubeasca si s-o inteleaga. Poarta pantaloni strimti, bluze cu fundite, inflorituri, cacaturi printre frunze, si paltoane lungi. De preferat toate in culoarea diareei crem, ivory, habar n-am, nu ma descurc sa numesc toate nuantele care intra in compozitia culorii diareei si sunt considerate "feisan".
Mai exista si pitipoanca (virgula) care ramane la fel de handicapata pe tot parcursul anului, cum dracu s-o mai numi si aia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu